miercuri, 17 noiembrie 2010

Tu, cafeaua, dimineţile

Mi-e dor de dimineţile cu tine, iubito. De prima cafea, care mereu ajunge într-o singură cană, din care sorbim pe rând, la fel cum, tot pe rând, tragem şi din ţigară :) Mi-e dor de căldura trupurilor noastre, captivă încă sub pături şi de gesturile tale, de mâinile tale netezindu-mi, pe tâmple, părul uşor umed. Mi-e dor să facem un mic dejun colorat, pe o singură farfurie, şi apoi să pescuim, fiecare, ce ne place mai mult. Mi-e dor să mă alint că aş mai lenevi şi tu să mă cerţi, dar să mă mai laşi :)... Mi-e dor.

3 comentarii:

  1. Mai tii minte iubito, cana noastra..? ce-a tocita intr-un singur loc... atatea saruturi suprapuse..

    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Bogdan - eu nu recunosc nimic:)dar iubita, cine o fi ea, sper să ţină minte :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mihaela, pentru echilibru, citește asta:
    http://pinocchiomuc.blogspot.com/2010/11/intilnirea-cu-fostul-cu-scumpul.html
    (Hihihi...)

    RăspundețiȘtergere