luni, 28 martie 2011

Eliza

E ea. E-liz-a. 
Eliza nu e nimeni.
Eliza e toate (i)ele-le
pe care le-am văzut dimineața în stație
și pe care nu le-am știut nicicând.
Eliza e fiecare breton
aranjat nervos după ureche
fiecare sclipire de cercel 
fiecare pereche
de pantofi fără de care ea
n-ar fi fost ea
fiecare privire furișă fără de care eu
n-aș fi fost eu
Eliza putea fi oricine
și tu și tu și ea
și vecina de peste stradă
care-și plimbă câinii la șosea
Eliza putea fi oricând și oricine
dar a fost să fii tu
departe/aproape
întuneric/lumină
perfectă/incertă
a mea.
Și nu te cheamă Eliza.

2 comentarii: