Melancolii de cățeluș

Tristeți de după-amiezi ploioase,
Și de nostalgice obsesii,
Când stai cu storurile trase
Și-aștepți să vie ora mesii… 

Tristeți de străzi pustii și mute,
De ziduri vechi și cu fațade,
De edificii cunoscute
În care nu știi cine șade… 

De domicilii spațioase,
Cu flori la geam și cu salon,
Din care pe la ceasul șase
Auzi urlând un gramofon… 

Tristeți adânci de guvernante
Ce nu știu bine românește,
Și de flașnete ambulante
Cu papagal care ghicește… 

De cartiere suferinde,
De uși cu lacăte-n verigi
Și de dugheană care vinde
Fitil de lampă și covrigi… 

Tristeți de goarnă funerară,
Melancolii de cățeluș,
Uitat de cineva pe-afară
Să schiaune pe lângă uși… 

Tristeți romantice de fată
Cu nasul lung și demodat
Și de odaie mobilată
În care-a stat un magistrat… 

Tristeți adânci de pui de mâță
Zvârliți pe undeva, prin scai…
De copilaș urât, de țâță, 
Uitat de maică-sa-n tramvai…

Tristeți de garduri invalide,
De porți ieșite din țâțâni,
De doici care-au rămas gravide 
Și-acum li-i frică de stăpâni…

De ordonanțe fără leafă
Și de trăsură cu un cal
Și cu scapetul ras la ceafă… 
Tristeți de bâlci provincial,

De panorami, cu-o ferestruică
Și cu maimuța roasă-n dos,
Ce-ar semăna cu domnul Duică 
De-ar fi oleacă mai frumos…

Tristeți de cioară-mbătrânită
Ce stă așa, pe-un vârf de pom,
Și de fântână părăsită 
În care s-a-necat un om…

Tristeți pustii, molipsitoare…
De ce mă urmăriți mereu
Și, fie ploaie ori ninsoare,
Vă țineți scai de capul meu?...

George Topârceanu - Tristeți provinciale - asta pentru că eu aș putea scrie bine despre tristețile mele, dar dumnealui a făcut-o splendid despre ale sale :)