Happiest season

 

Un nou film de Crăciun a pus pe jar întreaga comunitate LGBTQIA+, în mijlocul sezonului sărbătorilor de iarnă. "Happiest season" şi-a propus să le ofere mai ales lesbienelor propriul film romantic de Crăciun, de genul celor heteronormative cu care Hallmark şi Diva au inundat piaţa. Evident, filmul nu este încă accesibil pieţei din România, decât prin intermediul abonării la un serviciu VPN care vă poate localiza în Canada, de exemplu, oferindu-vă apoi acces la film. Dar e foarte clar, chiar şi din fragmentele deja apărute pe youtube că filmul romantic la care ne aşteptam e mai degrabă dramatic, fiind cu mult mai complex decât multitudinea de filme straight oriented în care personajele principale sunt mereu perfect coafate, perfect îmbrăcate, perfect adaptate la orice mediu, vreme, peisaj financiar etc, dispuse să se mute dintr-un oraş în altul, dintr-un stat american în altul sau chiar de pe un continent pe altul la cel mai mic semn de dragoste din partea potenţialului partener. În realitate, indiferent dacă eşti straight sau gay, lucrurile se petrec mult mai greu, mult mai încet, cu mult mai multă dramă. Dar, mai ales pentru noi, titlul ales pentru acest film spune multe, încă de la început. Sărbătorile de iarnă sau, în cazul nostru, chiar şi cele de Paşte, sunt, de cele mai multe ori, departe de a fi "happiest season". Asta fiindcă, pentru cei care nu sunt out faţă de familie, petrecerea timpului cu respectiva familie, uneori departe de partenerul dorit sau împreună cu el/ea, dar sub un alt pretext referitor la relaţie, devine un chin. Timpul trece cu greu, nesfârşitele minciuni sau omisiuni destinate să ascundă adevăratele fapte apasă sufletul, iar Crăciunul şi Revelionul devin instrumente de tortură. Nu am să vă spun cum se rezolvă dilemele respective în film şi nici cum s-ar putea rezolva în realitate. Un sfat se impune, totuşi: dacă nu puteţi fi voi înşivă de sărbători, încercaţi ca măcar o parte din ele să le petreceţii fiind cine sunteţi cu adevărat, alături de oamenii pe care îi iubiţi cu adevărat. 

Cât de mult contează contextul mediatic

 

Reprezentarea persoanelor non-heteronormative în media şi operele de ficţiune poate părea un subiect puţin important, mai ales într-o societate ca a noastră, unde acceptarea la scară largă şi adaptarea legislaţiei mai au încă drum lung de parcurs. Realitatea este însă că aceste aspecte rămân strâns legate, apariţia şi dezvoltarea primului determinând în mare măsură generalizarea celui de-al doilea. 

De ce este important, mai ales în adolescenţă şi prima tinereţe să te poţi identifica, în media, în filme şi seriale TV, în cărţi, cu persoane de aceeaşi orientare sexuală cu tine? În primul rând, fiindcă a recunoaşte la altcineva, fie el/ea un personaj de ficţiune, stări sufleteşti, impulsuri, reacţii cu care ne confruntăm este important pentru a ne ajuta să ne definim propria relaţie cu sexualitatea. În al doilea rând, chiar dacă viaţa nu e ca în filme, a vedea cum altcineva reacţionează într-o situaţie dată te poate ajuta să faci faţă, la rândul tău, atunci când viaţa nu te tratează cu blândeţe. Şi, să fim sinceri, viaţa nu e aproape niciodată uşoară pentru persoanele gay. Nu doar fiindcă ambientul social este ostil, nu doar fiindcă îţi poţi pierde locul de muncă şi dacă eşti doar un suporter declarat al comunităţii, ci şi, mai ales, fiindcă propriile conflicte interioare îţi afectează, de cele mai multe ori, echilibrul mental. 

Este dificil să reconciliezi o educaţie religioasă, de exemplu, cu traiul într-un cuplu cu o persoană de acelaşi gen, mai ales dacă aceasta nu a avut acelaşi ambient familial şi nu este la fel de religioasă. 

Este dificil să îţi vezi unitatea familială ca pe o "familie normală", dacă ai fost îndoctrinat că familia înseamnă copii şi, din cauza situaţiei sociale în care trăieşti sau, pur şi simplu, pentru că nu îi doreşti, nu ai aşa ceva. 

Este dificil să te vezi pe tine însuţi ca pe un adult funcţional şi care este util sieşi, familiei, prietenilor şi societăţii, în ansamblu, dacă explicaţia celorlalţi pentru absenţa unui partener (fie pentru că acesta este ţinut ascuns sau, pur şi simplu, nu a fost încă găsit) este că "mai copilăreşti" şi nu eşti gata să îţi asumi responsabilităţi, că eşti "răsfăţat şi e greu să se înţeleagă lumea cu tine".

Acestea sunt doar câteva motive pentru care este important nu doar să existe modele, dar şi ca ele să fie vizibile, atât pentru comunitatea LGTBQIA, cât şi pentru suporteri, pentru oponenţi şi pentru societate în general. Să afle că solistul lor preferat este gay poate fi o lovitură pentru părinţi, dar, în acelaşi timp, poate să le strecoare în minte ideea că nu e chiar atât de rău, până la urmă, că şi copilul lor poate avea succes, poate deveni "cineva", poate să funcţioneze în societate. Dacă, la o vârstă mai mare, acceptarea familiei sau a societăţii devine mai puţin apăsătoare, mai ales fiindcă independenţa financiară ajută la construirea unei fortăreţe intime, în adolescenţă, când transformările naturale fac dificilă coabitarea cu părinţii şi dezvoltarea firească a identităţii, posibilitatea de a evada în ficţiune sau de a vedea în media că viaţa ca persoană non-heteronormativă înseamnă mai mult decât respingere şi ură este cu atât mai importantă.