miercuri, 2 septembrie 2009

Concert Metallica - varianta mea


De trei luni aşteptam să vină Metallica. Ştiai că îmi plac, luaseşi biletele din timp, iar eu scrisesem data în calendar şi bifam zilele cu conştiinciozitate, ca un copil pe care-l aşteaptă, la sfârşitul plin de succes al anului şcolar, o răsplată pe măsură: o bicicletă, cel mai tare VTT care există sau ştiu eu ce altă minunăţie.
În seara concertului, m-am pregătit ca de zile mari: coafură zbuciumată, cum zicea biata bunică-mea, adică multă spumă şi fixativ cu duiumul, după care ciufulit totul la greu şi fixat din nou. Tu mă priveai amuzată, cum îmi fabric în oglindă un machiaj a la Marlin Manson în dizgraţie: contur negru la ochi, fard gri inchis, ruj roşu-sângeriu. Lanţuri groase la gât, cruci şi pandantive grele, brăţări şi un inel cu cap de mort impresionant, pe care mi-l ascundeai mereu în câte-o cutie de pantofi, dar pe care îl recuperam cu încăpăţânare. Fustă scurtă de blug, colanţi negri, bocanci, geacă de piele, direct peste un sutien negru lucios. Am plecat cu ore mai devreme, să avem timp să intrăm pe stadion. Pe drum, agitată, îţi povesteam ce melodie a lor am ascultat prima oară şi când, cum nu era majorat în liceu la care să nu se danseze pe baladele lor. Tu nu-mi spuneai nimic, mă ascultai doar, uimită de bucuria mea aproape adolescentină. Când trupa a început să cânte, iureşul oamenilor care încercau să ajungă mai aproape de scenă aproape m-a smuls de lângă tine. Ai întins mâinile şi m-ai cuprins de talie, trăgându-mă aproape, lipindu-mă de tine, în timp ce te sprijineai bine pe picioare, să nu ne dea jos vecinii "de suferinţă". Îţi plăcea muzica, dar erai mai atentă la spectacolul tău preferat, la mine: urlam odată cu solistul, săream în sus pe ritmul chitărilor electrice, dansam, abandonată unei plăceri pe care nu mi-o cunoşteai prea bine, dar căreia îi apreciai deja efectele. Era un pic frig, dar eu nu-l simţeam, aveam obrajii roşii, ochii îmi străluceau ca ai unei pisici negre, pe care o vezi, în penumbră, pentru o clipă. Pe ceafa liberă îmi simţeai parfumul, ales de tine, ca de obicei, iar asta îţi dădea o stare de bine, de familiar. O cunoşteai pe străina asta zurlie, care aproape îţi scăpa din braţe la fiecare solo de chitară. Era a ta, cu formele-i binecunoscute, îndelung explorate, şi totuşi parcă alta, vestigiu al unei istorii neîmpărţite. Incitantă. M-ai sărutat pe ceafă, lung, gustându-mi pielea cu vârful limbii. Te-am simţit, am gemut surprinsă, mi-am întors capul spre tine. Nebunia din jurul nostru era deja redusă la tăcere, oamenii de lângă noi si cei de pe scenă păreau din alt film, se mişcau cu încetinitorul, ca într-un balon de sticlă plin cu apă. Te-am sărutat pe buze, cu un zâmbet absolut orbitor, acela care spune, într-un singur gest: Te iubesc, Mulţumesc, Eşti viaţa mea. Am vrut să mă desprind apoi şi să mă întorc cu faţa la scenă, dar nu m-ai lăsat. M-ai sărutat şi tu, adânc, şi mi-ai spus, la ureche: Te vreau! Acum! Aici!. Nu te-am auzit foarte bine, dar ţi-am citit dorinţa în priviri şi am zis: Da!. M-ai întors din nou cu spatele la tine, m-ai tras spre tine, mi-ai băgat mâna sub fusta scurtă şi ai tras tare de colanţi. Ştiai că se vor rupe, ştiam şi eu. Sub ei nu aveam decât un tanga minuscul, iar tu ştiai, mă urmariseşi atent pe când mă îmbrăcam. L-ai dat deoparte şi mi-ai frecat pizda deja udă, nu tare, dar suficient cât să bagi un deget în ea. Am icnit când m-ai pătruns, mi-am împins fundul mai tare în tine şi am gemut, a invitaţie. Te doream atât de mult , cu atâta disperare, iar muzica nu făcea decât să-mi aprindă sângele mai tare. Ai mai băgat un deget în mine, apoi încă unul, cu greu. Am ţipat, dar protestul meu a trecut neobservat, toată lumea ţipa în jurul nostru, bateria acoperea orice alt sunet, muzica se năpustea asupra noastră din boxe. Era o frenezie de nedescris, şi tot aşa se dădea şi în mine o luptă. Mă ţineai strâns de abdomen cu o mână în timp ce mă futeai cu cealaltă. Lipită de mine, te-ai aplecat în faţă şi mi-ai muşcat uşor lobul urechii. Am gemut tare, am început să mă mişc în mâna ta, iar tu îmi spuneai, direct în ureche: Hai, iubito, dă-mi din tine tot, o vrei, ştiu, mă vrei, văd... Am continuat să mă mişc, să mă înfig în mâna ta. Ai ridicat mâna cu care mă ţineai de mijloc, ai desfăcut catarama din talie a gecii şi ai strecurat mâna dedesubt, pe pielea mea goală. Mâna ta era rece, eu fierbinte. Am ţipat, m-am strâns mai tare lângă tine, să-ţi simt căldura prin haine, să te simt aproape. Tu ai urcat cu mâna pe sânul meu, l-ai cuprins, prin sutien, şi l-ai strâns, în timp ce mă futeai mai tare, mai repede. Nu mai rezistam, ştiai, iubito, ca întotdeauna. M-ai muşcat tare de gât - ce semn urma să am acolo! - şi am urlat, la unison cu restul găştii, pe un final de bucată nervoasă. Ei, de plăcerea de a-i asculta pe idoli. Eu, de plăcere.

2 comentarii:

  1. Na, si care a fost primul lor cântec pe care l-ai ascultat pe vremuri? Bãnuesc cã a fost «Nothing EM». (Pt mine a fost «One».)

    Nu stiu ce nevoie era de fixativ. O pereche de blugi negri uzati si tãiati cu cutitul ar fi fost destul...

    Vãd cã ti-a plãcut. Mie însã nu mi-ar plãcea sã mã zãvãrleascã iubi când ascult cu trãire vreun cântec de la vreuo gascã bunã. Cel mai naspa e cã peste 2 sãptãmâni tre' sã mã duc, de musai bucuros, la un concert a Mylènei Farmer, de dragul lui iubi. Cred cã mã voiu simti ca gagica ta si, plictisit, va fi musai sã inventez si io ceva, ca sã treacã timpul.

    RăspundețiȘtergere
  2. George, bine ai venit!

    "One" a fost si pentru mine :)Cat despre fixativ si "zavarleala", e o fantezie, nu s-a intamplat in realitate :). Desi nu spun ca nu mi-ar placea!

    Iar la Mylene Farmer nu te sfatuiesc sa incerci ceva, ca femeia canta chestii potolito-romantice si o sa se supere iubi :)

    RăspundețiȘtergere