Casă de piatră!

Despre căsătorie, am sentimente amestecate: adică am încercat, deşi cumva, undeva, adânc în mine, ştiam că e ceva greşit în toată povestea. N-a mers, nu doar din vina mea, nici doar din vina celuilalt. Pentru că, în orice asemenea instituţie, sunt două persoane. Responsabilităţile, durerile, eşecurile, dar şi bucuriile, micile gesturi frumoase, după o viaţă împreună, toate se împart. Şi se adaugă, precum ingredientele într-o reţetă complicată, alta pentru fiecare cuplu, a ceea ce înseamnă viaţa împreună. Acum, ştiind ce ştiu, poate aş greşi mai puţin.  Oricum, aş încerca măcar :). Din păcate, aşa cum ştie toată lumea, la noi, pentru noi, nu se poate. Dar e bine că se poate altundeva, măcar. Şi că sunt oameni care se iubesc şi se pot bucura de toate părţile bune ale traiului legal în comun. Lor, casă de piatră! Şi să fie fericiţi! Aşa, cu certificat şi inele şi cu tot tacâmul!