joi, 12 noiembrie 2009

Timpul iubirii


Iubito, nu-mi amintesc să fi trecut vreo vară mai repede decît asta! Parcă ieri vorbeam prima dată şi, clipind de două ori, au zburat orele, zilele, apoi săptămînile şi lunile pe lîngă noi ca într-un vis. De fapt, îţi mărturisesc, minune, că la început chiar am crezut că e un vis ce mi se întîmplă. Şi mă tot ciupeam, sistematic, să văd: încă dorm sau m-am trezit? Apoi, miracolul s-a produs: m-am îndrăgostit! Acum, era deja imposibil să cred că visam, fiindcă nu prea mai dormeam... Cine spune că, atunci cînd iubeşti, vezi doar inimioare roşii, îţi zboară fluturaşi prin stomac şi ai permanent un zîmbet tîmp pe buze, n-a fost cu adevărat îndrăgostit. Iubirea înseamnă şi aşteptări şi obstacole şi lacrimi. Înseamnă şi curajul să ţi le ştergi şi să mergi mai departe. Înseamnă răbdare, înţelepciune, inventivitate, capacitatea de a te pune mereu în pielea persoanei iubite. Şi, cu siguranţă, multe alte lucruri pe care eu încă nu le-am desluşit. Dar, dincolo de orice moment dificil, iubirea împărtăşită înseamnă bucurie. Bucuria de a muşca din aceeaşi felie de pîine, de a zîmbi la auzul unei anumite melodii, de a-ţi da seama că ţi-ai schimbat, fără să bagi de seamă, obiceiurile de-o viaţă după ale ei. Bucuria de a împărţi nu doar pasiune, ci şi momente de infinită tandreţe, bucuria de a-i purta hainele, doar ca să-i simţi mirosul, imensa bucurie de a o face să rîdă sau ca ea să te facă să rîzi. Sunt un om mai bun, iubito, de cînd te iubesc pe tine şi asta se întîmplă pentru că, în primul rînd, mă iubesc pe mine mai mult. Dar sunt un om mai bun şi fiindcă mă văd în ochii tăi cînd îmi zîmbeşti, mă aud în vocea ta cînd îmi spui că mă iubeşti. Sunt atît de bună cît pot fi. Şi sper ca asta să ajungă.
Clipele zboară îngrozitor de repede cînd iubeşti. Ca şi cînd clepsidra asta specială care măsoară timpul iubirii ar avea o deschizătură mai mare, pe măsura preaplinului din sufletele noastre. De aceea sunt tristă uneori iubito... Mi-aş dori să zboare timpul celălalt, iar al nostru să stea pe loc sau măcar să încetinească mult. Aşa, măcar preţ de vreo douăzeci de sărutări.

5 comentarii:

  1. Foarte frumoasa declaratia. Cred ca definitia fericii e iubirea impartasita si imaginea ta oglindita in ochii fiintei dragi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Merci, Alia :) Si eu cred la fel! Cand ma uit in ochii iubitei mele si ma vad acolo, sunt stapana lumii:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cand iubesti timpul trece in hopuri; si il simti mai ales cand persoana iubita e departe, si e greu, si nu vrea sa curga. Eu stiu ca iubesc atunci cand, dupa o intalnire, nu-mi aduc aminte niciun lucru fara asociere cu... nici macar vremea de afara.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ ada - merci :)
    @ dak - ai perfecta dreptate, parca sunt doua dimensiuni ale timpului: se taraste cand nu sunt cu ea, zboara cand suntem impreuna! Ceea ce remarci tu se numeste, daca nu ma insel, disociere afectiva a memoriei: cu alte cuvinte, iti amintesti tot ceea ce are legatura cu persoana iubita, nimic pe langa :) Cunosc sentimentul:)

    RăspundețiȘtergere