Jucându-mă de-a Valentina

Cine mă cunoaşte, ştie că sunt o romantică. Incurabilă şi fericită să fiu astfel. Nu-mi doresc serenade sub balcon - iubito, nu te spăria, ştiu că nu poţi cânta, faci alte lucuri de o mie de ori mai bine, deci nu-i bai! - sau, dacă mi le-aş dori, ar fi la Veneţia, din gondolă, aşa, ca să fie şi decorul perfect :) şi să le cânte un profesionist, tu să şezi frumos lângă mine şi să mă săruţi, mai bine!. Nu vreau neapărat inimioare din pluş roşu cu scris roz (da, roz pe roşu, oroare, ştiu, dar există!), nici măcar din turtă dulce, deşi îmi place. Dar, pot să spună orice or spune toţi combatanţii care nu vor Valentine's Day, eu vreau! Vreau orice are legătură cu dragostea fiindcă sunt îndrăgostită! Prefer orice manifestare a iubirii, cât de siropoasă ar fi ea, decât o manifestare, fie şi mică, a urii. Aşa că să mă lăsaţi în pace voi, oamenii acri care nu vreţi să sărbătoriţi azi! Pun pariu că, de fapt, nu sărbătoriţi nicicând sentimentele, ba, mai mult, probabil nici nu admiteţi că le aveţi, asta nu e de bon ton! Da, ştiu, ne-au invadat americănismele. E drept. Dar nu-mi spuneţi că nu beţi cola la film, că nu vă cred. Şi nu-mi spuneţi că nu mâncaţi nimic tip fast food, niciodată, că iar nu vă cred. Şi, mai ales, nu-mi spuneţi că nu vă uitaţi la succese hollywoodiene de box office, că asta e chiar culmea. Ah, şi, ca să nu uit, n-am nimic împotriva Dragobetelui, săracul. Adică, nu mă împiedică nimic să sărbătoresc şi pe 14 şi pe 24 februarie şi, dacă aşa vreau eu, şi în fiecare joi de după prima marţi de când mi-a trecut ciclul. Cui nu-i convine că eu, azi, zâmbesc tâmp şi îi trimit iubitei mesaje, n-are decât să privească în altă parte. Mai ales dacă a fost întors de la sân, că, azi, n-am chef să mă deoache nimeni. Nu de alta, dar sunt frumoasă, strălucesc toată şi nimic nu e întâmplător. Sunt îndrăgostită. Şi mă iubeşte. Şi n-aveţi decât să crăpaţi toţi de ciudă. Na!