Am învățat răbdarea într-un mod de care nu mă credeam in stare. Și am mai învățat că în fiecare zi te pot iubi mai mult decât în precedenta. Și că sunt frumoasă fiindcă tu mă vezi așa. Din pricina ta, am devenit curajoasă. Sau în cinstea ta. Nici eu nu mai știu și poate că nici nu prea contează. Mi-aș dori doar să nu-mi iei curajul drept inconștiență. Deși, chiar dacă e așa, asta tot de la tine am învățat. Până nu plonjez în gol, nu mi se dezvăluie limitele propriului eu. Până nu mă autotestez, nu mă cunosc.Și, dacă nu mă cunosc, m-aș putea iubi cu sinceritate? Iar dacă eu nu m-aș iubi cu adevărat, aș mai putea eu oare să-ți primesc dragostea? E cel mai frumos dar din viața mea, asta să știi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu