Există momente pe care nu le vrei în viaţa ta, dar pe care eşti obligat să le trăieşti. Despărţirile fac parte din această categorie. Cu fiecare depărţire, realizez că trec anii. Prin mine, peste mine. În ciuda mea, în ciuda stării de tinereţe interioară pe care mi-o simt si exterioară pe care mi-o simt alţii. Am un nod în gât pentru fiecare despărţire care mi-a marcat existenţa. Chiar şi pentru cele pe care mi le-am dorit eu. Dar viaţa merge înainte.
P.S. Pentru cei care nu-mi doresc tocmai binele, nu m-am despărţit de iubită, suntem chiar foarte bine. Aşa, ca să se ştie:).
măi, nu trebuia să scrii și tu P.S.-ul acum, ci peste vreo 2-3 zile...așa, ca să știi sigur că ăi de te "iubesc" au avut un șoc pe cinste...:)))
RăspundețiȘtergere