Copilărie

Unde eşti vestită vreme
Când trăiam doar din poveşti
Şi poverile de stele
Le purtam în vise,în gând
Porţile-mi fiind deschise
Şi spre cer şi spre pământ?
Unde eşti copilărie
Cu alai de ghicitori
Şi cu zile dalbe flori
Pentru mine doar întinse
În strălucitor covor?
Te-am pierdut odată-n cufăr,
Prin păianjenii din pod
Iar acum eu nu mai pot
Nici pe-un veac
Să te răscumpăr.
Câteodat’, la ceas de seară
Parcă-mi vine câte-un gând
Cu miros de primăvară
Mai sunt eu ori nu mai sunt
Ce eram în acea lume de pitici
Şi uriaşi; vreme scumpă
Cui mă laşi?