Într-o ţară în care lumea nu prea munceşte - şi ştiu ce spun, pe bune că ştiu! - eu şi persoanele apropiate şi foarte apropiate mie avem muuuultă treabă. Bine, numai unora dintre noi le creşte şi venitul pe chestia asta, dar nu asta e acum problema în discuţie. Eu stau aşa, strâmb - chiar la propriu, fiindcă mă doare rău spatele - şi gândesc drept: dom'le, cum o fi asta că, deşi muncim mult, per ansamblu asta nu se prea vede? O fi din cauză că ăi din vârful lanţului trofic politico-uman fură mult? Mai mult şi mai des decât reuşim noi să muncim? Sau pentru că nu suntem suficient de organizaţi, ca să scoatem cât mai mult profit din munca noastră? Sau pentru că nu ne prea cunoaştem valoarea şi acceptăm să fim plătiţi de rahat? Aici mă simt puţin cu musca pe căciulă, recunosc. dar, la felul în care evoluează lucrurile în jur, prea multă vreme n-o să mai pot nici eu să fac (şi) chestii pro bono. Că nu mai ţine. Şi, oricât aş fi eu de fată bună, vorba unui interlop de la mine din cartier, "şi maţu' meu vrea potol!" lol:))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu