Marea mă cheamă... Şi amintirea primei noastre îmbrăţişări, senzaţia înnebunitoare a primului sărut, emoţia aşteptării aceleia, pe care şi acum o resimt, acut, ori de câte ori telefonul sună, iar tu nu răspunzi. Mi-e dor de vacanţă, de soare, de apă sărată, de sărutările furate, de privitul cu coada ochiului, de felul în care mă necăjeşti, câteodată, numai ca să mă faci să roşesc. Mi-e dor de noi.
Sursa foto
marea,nisipul,amintirile....ma apuca si pe mine nostalgiile:)
RăspundețiȘtergere@Mihai - marea are talentul ăsta, să ne cheme, să ne răscolească, să ne doară dulce-amărui cu toate amintirile colecţionate în timp. Dar e şi un excelent vindecător:)
RăspundețiȘtergere