"Fericire este atunci când în adâncul sufletului tău, în adâncul fiinţei tale, găseşti forţa de a evita nefericirea. Pentru că nefericire este:
- să munceşti fără să iubeşti obiectul muncii tale,
- să nu găseşti în jurul tău prieteni care să aibă acelaşi ideal de umanitate,
- să pleci la drum cu semeni care la prima cotitură a drumului abandonează scopul căii alese;
- nefericire este să spui ceea ce nu crezi,
- dar şi mai mare nefericire este să nu spui ceea ce crezi;
- nefericire este să izbuteşti să adormi noaptea înainte de a te gândi măcar la una dintre problemele care frământă lumea şi timpul tău,
- nefericire este să poţi adormi noaptea înainte de a-ţi judeca faptele de peste zi,
- nefericire este să nu ai copii,
- nefericire este să nu poţi dărui roadele muncii tale,
- nefericire este să nu îţi iubeşti părinţii şi să nu-i însoţeşti cu recunoştinţă până la capătul drumului întru demnitatea speciei umane;
- nefericire este să-i uiţi pe cei care te-au învăţat şi care au adăugat fiinţei tale comori nepreţuite,
nefericire este să nu trudeşti întru desăvârşire,
- nefericire este să nu ştii să duci pe umeri povara cea mai grea: succesul;
- nefericire este să agoniseşti mai mult decât îţi este cu trebuinţă,
- nefericire este să uiţi de unde ai plecat,
- nefericire este să uiţi spre ce ai plecat,
- nefericire este să-ţi vezi numele dispărut înainte de dispariţia trupului,
- nefericire este să simţi puterea devastatoare a singurătăţii,
- nefericire este să nu preţuieşti truda altora, nefericire este să nu ai nevoie de artă,
- şi cea mai mare nefericire este să nu ai nevoie de cultură.
Şi câte nefericiri mai sunt posibile pe pământ!
Dar, până la urmă, eu cred că nefericirea este o vină. Şi dacă în tine găseşti puterea morală de a-ţi asuma vinovăţia, eu cred că deja ai făcut un pas pe calea anevoioasă, dar sublimă, de a atinge măcar o treaptă a fericirii.
Căci fericirea, până la urmă, este un ideal posibil de atins, fiind, după părerea mea, o formă a demnităţii umane.
Căci fericirea este până la urmă, după mine, lupta dreaptă şi nobilă şi grea de a evita nefericirea."
Acestea sunt cuvintele marii actriţe, publicate pe zf. ro, într-un articol de Marian Nazat, pe 9 martie 2007. Am ajuns la ele datorită unei cititoare a mea, Anonim(a), căreia îi mulţumesc.
Frumoase cugetari!
RăspundețiȘtergereMultumesc, aveam nevoie de astfel de cuvinte! :)
Weekend placut!
Bine ai venit! In sfarsit, te-au lasat tehnicile sa ma vizitezi... Imi pare bine ca ti-au placut, eu am fost impresionata pana la lacrimi :)
RăspundețiȘtergeresi eu iti multumesc si ma bucur ca te-au atins si pe tine vorbele ei
RăspundețiȘtergereda, fara comentarii... 'fericirea este o forma a demnitatii umane'; cred ca am sa tin minte asta.
RăspundețiȘtergereS-ar fi putut să nu mă atingă? Sunt gândurile unui om care a trăit viaţa şi a trăit-o din plin, fără să uite înă bunul simţ şi ce anume face din om, OM.
RăspundețiȘtergereapropo de OM, era o maxima draguta despre Diogene, care statea intr-un butoi si mergea in mana cu o lumanare. La un moment dat il intreaba cineva: 'Diogene, ce faci cu lumanarea in mana? Si el raspunde: Caut un om.'
RăspundețiȘtergereNu stiu ce este fericirea, in schimb stiu bine ce e nefericirea... Insa, daca ar exista, mi-ar prinde tare bine oleacadefericire!
RăspundețiȘtergereFericirea exista.Din pacate insa (cel putin mie asa mi s-a intamplat)are mereu si oleaca de nefericire in ea. Asta insa nu-i motiv s-o ocolim :) Iti doresc s-o gasesti :)
RăspundețiȘtergereSper intr-un complot.Sa-mi lase barda jos...
RăspundețiȘtergerehm, cu cine sa complotez? mi-ar placea sa te ajut :)
RăspundețiȘtergereTocmai in asta sta farmecul unui complot bre Mircika bre:)Ca eu sa n-am habar.Nici macar oleaca... Apreciez insa dorinta ta!
RăspundețiȘtergereRîndurile acestea mi se par a fi parafraze din Eclesiast, Proverbe si Siracid, ba chiar din Iov. Si seamãnã mult si cu cugetãri ale Pãrintilor pustiei (mai putin faza cu pruncii) si ale alor mistici.
RăspundețiȘtergereDar voiu pune degetul pe bubã. Nefericire e sã nu ai prunci; nefericire e a nu-ti însoti pãrintii pânã la capãtul drumului, în ciuda a tot ce ti-au putut face de rãu. Lucrurile acestea douã ne usturã câteodatã, pe noi, cei din tagma LGBT. Cã unii dintre noi nu vor avea niciodatã prunci, iar altii au fost tipati în ulitã de însisi nãscãtorii lor.
Totusi, «cresteti si vã înmultiti», dar nu: «înmultiti-vã si cresteti»! A creste un prunc e cu mult mai de folos decât a lãsa urmasi dupã trup.
Si totusi, voi, femeile, vã puteti descurca cu o micutã colectã cu borcãnasul pe la fostii colegi, apoi însãmîntare cu câteva unelte de bucãtãrie.