Ultima romantică

Vorbeam recent despre relaţii. Cînd şi dacă o nouă dragoste se califică pentru a purta această titulatură. Una care, mie personal, nu-mi place deloc. Mi se pare că se referă exclusiv la modalităţile prin care, pe vremurile de tristă amintire, evitam cozile. Era necesar, nu, mai degrabă vital, să ai relaţii. Aşa că, sincer, dacă e să intitulez în vreun fel o relaţie de dragoste, parcă nu-mi vine la îndemînă să-i spun relaţie. Nici nu înţeleg de ce trebuie musai să spunem: "Am o relaţie cu X ", cînd mi se pare mult mai elegant să spui: "O iubesc pe X sau X şi cu mine ne iubim, suntem o pereche, trăim împrtice, împeună etc". În fine, lăsînd însă la o parte considerentele lingvistice, întrebarea era cît de repede poţi considera o nouă dragoste o relaţie? Şi se avansase, pe http://pinkthink.3xforum.ro/, ideea că e musai să treacă 90 de zile efectiv petrecute cu cineva ca să poţi spune că ai o relaţie cu persoana respectivă. Asta chiar mi s-a părut din cale-afară de bizar! Păi nu îmi limitez dreptul la propria-mi fericire, dacă mă apuc să spun că nu, nu am o relaţie cu X, fiindcă nu o cunosc decît de două luni şi o săptămînă, din care n-am petrecut împreună decît 30 de zile. Deci mai am muuult pînă la 90! Aşa chestie ciudată n-am mai auzit! Păi contează atît de mult cuantificarea? Nu te poţi îndrăgosti fulgerător, să ştii clar că e femeia vieţii tale, să o vrei, să o iei, să-i faci loc în tine, în viaţa ta, în mai puţin de 90 de zile? Oare am rămas eu ultima romantică, ultima femeie care crede în puterea absolut incredibilă a dragostei? Dragostea care trece peste tot şi toate, cea pentru care timpul şi distanţele sunt irelevante, cea care găseşte resurse să se reinventeze mereu? Sper din tot sufletul că nu sunt ultima care crede în asta. Pentru că m-aş simţi incredibil de singură.