duminică, 2 august 2009

Mi-e dor şi doare...



Mi-e dor şi doare, dor şi doare... Sigur ştiţi cu toţii melodia! Mă gândeam, să fie oare o coincidenţă că în limba noastră aceste două cuvinte au formă atât de apropiată? Există dor fără durere? Nu. De aceea e şi intraductibil cuvântul acesta atât de cunoscut nouă, atât de prezent în vieţile noastre, atât de des găsit pe buzele noastre, pronunţat mereu cu un oftat dureros de dulce. Aş vrea să nu mă mai doară? Nu, iubito, n-aş vrea...










3 comentarii:

  1. Nu cred in ,,suflete pereche'', dar daca ar exista, cred ca ele se intalnesc de cate ori le este dor si doare...

    RăspundețiȘtergere
  2. Of, da, asta sper si eu... Sa crezi in suflete pereche! Exista...

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu cred în suflete perechi («âmes-soeurs», ba chiar si «âmes-frères»). Si tot mã întreb ce înseamnã cuplu fuzional, cã pânã acuma am trãit toate experientele descrise pe internet legate de acelea.

    Îmi place mult ghiveciul din fereastra ta. Zic asta, pt cã la nunta noastrã vom avea aceleasi flori (sunt un soiu de crizanteme: florile mele preferate dupã liliac), atât pe altar, cât si pe mese, precum si în farfuriile de aperitiv.

    RăspundețiȘtergere