marți, 1 februarie 2011

Eminescu era pitzi!

           Din start spun o chestie, adresată tuturor acelora care vor sări cu criticile că am deranjat simbolul naţional: îmi place Eminescu. Adică îmi plac o mulţime dintre versurile lui şi cred că era un jurnalist tare bun, aşa, cu limitele epocii în care a trăit. Dar mă irită încercarea de a-l face nu ştiu ce erou, de a-l dezumaniza. Era om şi el şi nimic din cele omeneşti nu i-a fost străin. 
          De pildă, recent, am aflat o chestiune demnă de interes, din perspectiva actualelor purtătoare de poşete. Eminescu pare să fi avut o valiză Louis Vuitton. Adică valiza cu pricina, aflată acum în colecţia de artefacte preţioase a lui Cristian Ştefănescu din Bucureşti, i-a aparţinut sigur poetului, numai că, pe vremea aceea, producătorul francez încă nu aplica etichete pe valize. Cunoscătorii spun însă că modelul şi materialele folosite susţin ideea, cu atât mai mult cu cât valiza, care are aplicate multe etichete din locuri pe care sigur poetul nu le-a vizitat, a fost achiziţionată la mâna a doua, fiind ,chiar şi aşa, extrem de scumpă.  
         Un alt obiect scump, care a petrecut mult timp prin casele de amanet, după cum însuşi poetul recunoaşte în unele dintre scrisorile către Veronica Micle, este un ceas primit cadou de la tatăl său. Potrivit istoricului literar Graţian Jucan, „e un ceas de aur, de buzunar, cu 3 capace: unul în faţă şi două în spate. Pe capacul din faţă e gravat un monogram: E.H., desigur iniţialele vechiului proprietar. Pe capacul din spate, la mijloc, e reprezentată o floricică. Pe verso, în interior: k/18 (18 carate); 21180; P.F. Pe capacul din interior N 27780. Echappement a ancre ligne droite 15 rubis; Balancier Chronometre; Spiral Breguet. Pe verso: 21180. E un ceas cu cheie, de 77 grame greutate si un diametru de 46 mm". Valoarea ceasului, care costase 40 de galbeni - cât o cireadă de vaci - se justifica, astfel: era un Breguet. Asemenea ceasuri au avut Maria Antoaneta, Napoleon Bonaparte, Stendhal, Puşkin, Alexandre Dumas, Max Jacob, Winston Churchill etc., iar astăzi le întâlnim la Putin, la Sarkozy şi la regina Angliei. Semn că Eminescu nu era nici pe departe poetul sărac şi oprimat pe care ni-l descriau înainte de '90 manualele comuniste, ci era un aristocrat, cu toate atributele genului. Un pic pitzi, aşa, dacă ne gândim că singur mărturisea că îi place să se fudulească, la promenadă, cu ceasul său. Pe care însă nu întârzia să spună că l-ar amaneta rapid, pentru a-i putea plăti drumul de la Iaşi la Bucureşti Veronicăi, chiar în perioadele lui cele mai negre din punct de vedere financiar.

6 comentarii:

  1. nush ce sa zic... discutam cu cineva la un momentdat tot in ideea asta a umanizarii lui eminescu. si pana la urma da, era om ca si noi. dar de ce sa fim carcotasi si sa sapam in treburile astea omenesti care il aseamana cu si cu mine si cu tine si cu alti..? oare pt ca avem capacitatea de al percepe mai usor ca pe un om ca toti celialti?normal ca ii gasim asemanari...pentru ca deosebirilor nu le putem face fata in dezabteri...pentru ca noi suntem oameni ca si el, si totusi nu.

    RăspundețiȘtergere
  2. @wildthing - bine ai venit :)!. Asa cum spuneam in postare, departe de mine gandul de trivializa in vreun fel opera lui Eminescu. Pur si simplu mie imi place sa descopar fapte mici despre oameni mare, asta mi-i aduce mai aproape, ca si cand as imparti cu ei epoca in care traiesc. Nu sunt carcotasa, departe de mine gandul. Pur si simplu ma amuza, cumva, ca Louis Vuitton, care era o marca absolut exclusivista, a ajuns acum sa fie purtata de toate pitzi cu pretentii si ca, prin acest accesoriu de lux, ele si Eminescu au ceva in comun. Asta imi demonstreaza ca trecerea timpului face posibile tot felul de lucruri se pareau foarte putin probabile initial.
    Crede-ma, pot face fata oricarei dezbateri despre ceea ce il deosebeste pe Eminescu de restul lumii, pur si simplu nu-mi propun asta. Il citesc, il admir, ii pot recita din versuri - desi am o memorie a versurilor incredibil de proasta - dar mie imi face bine sa mi-l imaginez iubind si urand si suferind si fiind fericit, ca noi toti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Offtopic, leapsa:
    http://pinocchiomuc.blogspot.com/2011/02/leapsa-antica.html
    :-)

    RăspundețiȘtergere