Cină cu final neaşteptat

Din cina aceea nu-mi mai amintesc mare lucru. Nu mai ştiu nici de ce ajunsesem acolo, la masa aceea, ştiu doar că, timp de o oră şi jumătate, cât a durat, ţi-am simţit constant piciorul lipit de al meu, pe sub faldurile complicate ale feţei de masă. În rest, nici măcar nu m-ai privit, dar te simţeam într-un mod care mă înnebunea. Cu atât mai mult cu cât caracterul oficial al cinei cu pricina mă împiedica să mă manifest în vreun fel. Şi tu o ştiai. Îţi treceai din când în când mâna prin păr, gesticulând în timp ce explicai ceva, şi îţi simţeam parfumul... Coatele ni se atingeau din când în când, întâmplător, dar orice atingere era suficientă ca să mă facă să tresar uşor, iar pielea mi se încreţea pe braţ. Şi numai tu ştiai de ce. Nu-mi amintesc cine ne sugerase să stăm una lângă cealaltă, dar îmi aduc aminte zâmbetul tău din momentul respectiv, unul care spunea clar: "You're in trouble, baby!". 

Din prima clipă, de când ţi-ai tras scaunul foarte aproape de al meu, pretextând că în partea cealaltă e un picior al mesei care te încurcă, am ştiut că nu aveai să mă cruţi. Când te-ai aşezat, ţi-ai lipit piciorul de al meu, într-un mod atât de firesc şi de intim, încât m-am topit. M-am udat instantaneu, mi-am frecat uşor coapsele una de cealaltă, sub şervetul pe care-l ţineam în poală, şi am luat paharul cu apă de pe masă, sorbind o înghiţitură zdravănă. Mi se uscase gâtul. Te doream. Tu păreai degajată, complet stăpână pe tine. Dar ştiam că e doar un joc, iar asta mă incita teribil. Eram curioasă până unde ai să mergi, mi-aş fi dezlipit coapsa de a ta, dar nu puteam, mă ţineai pe loc, eram a ta. O ştiam, o ştiai. Dacă mă întrebi acum, iubito, ce am mâncat, nu am să-ţi pot spune: totul avea acelaşi gust, gustul sucului tău. Doar la asta mă puteam gândi, mă înroşisem, desigur, la un moment dat cineva a dat drumul aparatului de aer condiţionat de deasupra mesei, crezând că mi-e cald. Doar tu ştiai de ce eram roşie... Când ţi-ai scăpat bricheta şi te-ai aplecat s-o ridici, înlemnisem toată, nu ştiam ce ai să-mi faci, picioarele mele mi se păreau deodată atât de expuse, acoperite doar de ciorapul subţire. Mi-am ţinut respiraţia, dar nu m-ai atins, te-ai ridicat, nici măcar nu m-ai privit, nu era nevoie, ştiai la ce mă gândisem. Şi, exact când respiram uşurată (deşi, parţial, eram şi dezamăgită), ţi-ai scos piciorul din pantof şi mi l-ai mângaiat uşor pe al meu! Am îngheţat, apoi am transpirat, îmi simţeam buza de sus cum se umezeşte, aproape în acelaşi ritm cu buzele celelalte, de mult mai jos. Eram atât de udă încât mi-era teamă că, prin bikinii pe care insistaseşi să mi-i pun şi fusta subţire, neagră, s-ar fi văzut o pată dacă mă ridicam. Şi m-aş fi ridicat să mă duc la toaletă şi să mă frec, violent, atât de tare mă înnebuniseşi. Dar ştiam că nu pot termina fără tine. Şi mai ştiam că, întoarsă înapoi, urma să dau ochii cu tine. Şi tu ai fi ştiut ce am făcut. Am stat deci pe loc, fumând ţigară de la ţigară, reuşind, dar cu efort considerabil, să răspund întrebărilor ce mi se adresau direct, în rest neparticipând prea mult la discuţie. Tu, în schimb, erai strălucitoare: veselă, mereu cu replica potrivită, atentă, amabilă cu toată lumea. Şi aşa te-aş fi zdrobit de un perete şi te-aş fi sărutat până la sânge şi mi-aş fi înfipt mâinile în pizda ta chiar acolo! Să te aud gemând, să-mi zici că e bine şi că mai vrei, să te am! Te doream cu furie aproape, îmi simţeam sângele clocotind, aş fi dat orice să te smulg de acolo, să te iau şi să plecăm, atunci, imediat! Dar nu puteam şi asta mă făcea să te vreau mai mult, din ce în ce mai mult! Când toată lumea şi-a comandat desert, eu am renunţat, ca masa să se termine mai repede, să fie o comandă în minus, deci să plecăm mai devreme. Ne-am luat rămas bun, am schimbat politeţuri, mă dureau colţurile gurii de atâtea zâmbete forţate, vroiam să te fut! O dată şi încă o dată, până aş fi obosit! Plecând în sfârşit de la restaurant, pe strada întunecată şi îngustă, te-am tras spre mine şi te-am sărutat. Aspru, adânc. Mi-ai răspuns, jucându-te cu limba mea, sugând-o uşor, tachinând-o. "Mă omori!", ţi-am şoptit, nu mă mai puteam abţine. "Te vreau!", a venit răspunsul tău, mai mult un geamăt, şi n-am mai putut. Te-am lipit de zidul din spatele tău, mi-am strecurat mâna în pantalonii tăi, ştiam că se poate, slăbiseşi mult în ultima vreme, apoi pe lângă chilot. Ţi-am găsit pizda fierbinte, udă, şi mi-am înfipt două degete adânc în tine, forţând un pic. Ştiam că era aproape imposibil să termini aşa, ştiam că avea să te doară, dar trebuia să te am! Aşa că te-am avut, tare, repede, eram flămândă de tine, iubito, nebună de dorinţă, incapabilă să mă opresc! Şi mi-ai gemut în braţe, şi mi te-ai zvârcolit, acolo, pe strada pustie şi întunecată, iar eu ţi-am cules gemetele de pe buze, sărutându-te în timp ce te aveam. Adânc, tare.