În zilele când lucrurile trebuie să meargă prost, încep de dimineaţă şi, vorba lui Murphy - morţii mamii lui! - vor merge! După ce n-am găsit nimic din lucrurile pe care, de obicei, le găsesc prin casă cu ochii închişi, după ce că mă trezisem cu o durere urâtă de cap, după ce că bretonul nu voia sub niciun chip să se cuminţească (ştiu, sunt superficială, dar sunt femeie, cine e, ştie ce vreau să spun!), după ce că am ieşit pe uşă cu doar zece minute înainte de ora la care se presupunea că trebuie să fiu la birou şi după ce dispeceratul de taxiuri a sunat vreo trei minute ocupat, m-am pricopsit şi cu un şofer leneş, vorbăreţ şi cu obiceiuri proaste! Dar să detaliem, zic, fiindcă merită!
Pasul greşit 1: venit la comandă cu două minute întârziere, s-a proţăpit peste stradă, molfăind la covrigi, fără vreun gând să vină acolo unde eu mă chinuiam să nu intru până la gât în zăpadă! Într-un târziu, a coborât geamul şi m-a întrabt: "Vreţi să întorc?!" Da, frate, vreau să vii, dacă nu până în faţa scării blocului, măcar pe partea mea de stradă, că tu poţi întoarce, eu nu pot traversa!
Pasul greşit 2: Întoarce, mă urc, merge 50 de metri, după care îmi cere ruta, i-o spun şi mă cufund în gânduri, ferm hotărâtă să şi rămân acolo. Dar ce, pot? Omul are chef de vorbă: "Şiii... staţi în blocul X?" - adică ăla până la care nu-şi mişcase dealtfel curul! Mormăi un "da" complet lipsit de entuziasm şi mă cufund în gulerul hainei. El, să mă lase, pace! Aflu, fără să fi avut nevoie, că o cumătră a nevesti-sii locuieşte cu mine în bloc, că el a fost des în zonă, da' ştiu cine are magazinul din faţă stânga? Dar pe ăla din faţă dreapta? Nu, nu ştiu, nici nu mă interesează, lasă-mă în pace, frate!
Pasul greşit 3: La toate semafoarele, mă anunţă victorios că sunt extrem de norocoasă (?!)că am prins doar câteva secunde de roşu, când putea fi un minut jumate! Şi sunt muuulte semafoare!
Pasul greşit 4 : Tot drumul îşi suge dinţii într-un mod dezgustător!
Pasul greşit 5: Deşi îi spusesem exact unde vreau să merg, mă lasă la 250 de metri distanţă: "E zăpadă, doamnă, nu pot să vă las în zăpadă!" Ba poţi, tembelule, că eu te-am pus să opreşti unde e zăpadă şi dacă vreau să înot printr-un munte de zăpadă, dar nu vreau să întârzii la serviciu, e problema mea! A ta, dobitocule, e să conduci taxiul! Şi să taci!
Concluzie: eu vreau şoferi de taxi muţi. Mai e cineva de acord cu mine?
Merci, ma gandesc eu ca te referi la scriitura, ca situatia a fost aiurea :)Si nimic nu ma enerveaza mai mult decat serviciile de proasta calitate!
RăspundețiȘtergere