luni, 15 februarie 2010

Fabulaţie în trei (menţiune: iubito, îţi rup gâtul dacă încerci asta!)

Mă omorai la creieri de vreo lună să mergem să învăţăm la bibliotecă pentru testele de limba engleză: că acolo e mai linişte, că avem cărţile la îndemână şi, mai important, nu o să ne mai stea gândul la prostii, cum se întâmplă dacă rămânem acasă. Zis şi făcut. Am ajuns acolo, ne-am rezervat o masă la sala de lectură şi ne-am dus la raft, să ne căutăm volumele de trebuinţă. Grea alegere, biblioteca tocmai primise fond de carte nou... Ne sfădeam lângă raft, una optase pentru o gramatică mai modern abordată, cealaltă voia ceva tradiţionalist, oricum, dezbăteam în şoaptă argumentele pro şi contra unei alegeri sau alteia. Mi se încinseseră obrajii, de nervi că nu reuşeam să te conving, şi îmi frecam, tic vechi de şcolăriţă, buricul degetului mare de cantul foilor cărţii,concentrată la ce-ţi ziceam. Te-ai apropiat, m-ai sărutat uşor pe buze, m-ai privit adânc în ochi şi mi-ai zis: "Luăm ce vrei tu, iubire, ce vrei...". M-am fâstâcit, m-am înroşit, ţi-am răspuns la sărut. În timp ce luam noi cărţile din raft, s-a apropiat bibliotecara. Tânără, drăguţă, deloc şoricelul la care te aştepţi într-un asemenea loc: mai degrabă plinuţă, dar cu forme frumoase, cu ochelari cu rame groase şi părul greu, roşcat, prins în coadă. "Pot să vă ajut cu ceva?", ne-a întrebat, scoţându-şi ochelarii şi rozându-le uşor un braţ, iarăşi un tic pe care şi eu îl am, am recunoscut, zâmbind. Rama neagră între buzele ei roşii era incitantă, privirea îi era toată numai invitaţii, umorul situaţiei (eram convinsă că ne văzuse sărutându-ne!), dar şi un soi de anticipare îi animau ochii căprui, catifelaţi. Te-am privit, întrebătoare, pe jumătate incitată, pe jumătate geloasă: o ştiai, oare, pe bibliotecară, mă gândeam, şi de aia mă bătuseşi la cap să vin aici? Ţi-ai îngustat ochii a dojană, nu era aşa, am priceput. Văzându-mă din nou relaxată, ai înaintat spre ea, ai prins-o de talie, pe la spate, şi i-ai şoptit ceva la ureche. A încuviinţat, a venit spre mine şi m-a sărutat, a coborât apoi pe gâtul meu, uşor, eu îţi susţineam privirea, te doream pe tine, ştiai cât mă chinuie asta, ştiai că accept doar fiindcă aşa vrei tu, ştiai că, la un moment dat, exista riscul să fug, pur şi simplu. Ai păşit mai aproape de noi două, privindu-mă în continuare în ochi, te-ai aplecat şi m-ai sărutat pe buze, în timp ce ea coborâse între sânii mei şi îi săruta, la rându-i, uşor,tandru. Mi-a desfăcut nasturii rochiei pe care o purtam (fără chiloţi, ca de obicei vara) şi a ajuns cu buzele pe pizda mea, îi simţeam respiraţia uşor precipitată, o simţeam şi pe a ta, când mă sărutai. Mi-ai prins sânii în palme, ea mă lingea deja, îşi strecura limba între labiile mele, o simţeam şi, în ciuda faptului că trupul meu reacţiona, parcă nu era bine... Un gând răzleţ nu-mi dădea pace: era bine, dar nu erai tu! Am gemut, am încercat să mă eliberez, dar tu mă ţineai strâns de şolduri pentru ca ea să mă poată linge şi îmi şopteai: "Pentru mine, iubito, fă-o pentru mine...". Eu mă zvârcoleam, încercam să scap din strânsoarea mainilor tale, dar nu puteam, nu eram suficient de puternică, fascinaţia limbii ei, cuvintele tale, şuierate în urechea mea, faptul că te ştiam udă, că ştiam că ai s-o goneşti pe ea, ca sa mă ai tu, toate mă faceau să cedez, din minut în minut mai mult... Ţi-ai luat mâinile de pe şoldurile mele şi mi-ai desfăcut cu ele pizda, mi-ai băgat degetele mari adânc în ea şi ai desfăcut-o, ca străina să mă lingă mai bine. Şi m-a lins, insistent, până la durere aproape, până când nu mai eram parcă altceva decât un clitoris care pulsa nervos. Atunci ai dat-o deoparte, ai sărutat-o pe buze şi te-ai lăsat în jos, înfigându-ţi limba în pizda mea. Am gemut, a recunoaştere, te-am prins cu mâinile de cap şi te-am tras aproape, mai aproape, am început să mă mişc rotund în limba ta, am gemut, am scâncit, aproape să mă audă toata lumea din jur şi am terminat năvalnic, sucul meu ţi s-a întins pe faţă, ţi-a inundat gura. Te-ai ridicat, m-ai sărutat, ai sărutat-o şi pe ea... De învăţat, iubito, poate mai bine învăţăm acasă, ce zici?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu