Ploaia de mai cu stropi grei şi grăbiţi cădea în neştire peste pământul flămând, care o-nghiţea lacom, neobosit, fremătând de plăcerea momentului mult aşteptat. Eu eram ca pământul negru de sub picioarele mele; chemam picăturile reci pe fruntea dezvelită şi tresăream, cu voluptate parcă, la fiecare lovitură proaspătă, pe care-o simţeam cu tot trupul. Primeam ploaia în mine ca pe-o binecuvântare, ca pe un dar ceresc îndelung aşteptat, care avea să-mi vindece tristeţea, singurătatea şi suferinţele la fel de uşor cum ostoia setea câmpiei care mustea deja, ca un butoi cu vin nou în septembrie.
Ştiam, desigur, că mie ploaia nu-mi va fi de-ajuns, că pustiul din mine era prea bătrân şi ursuz ca să-i placă schimbarea, că aveam nevoie de soare ca să mă deschid şi să sper iar. Îmi plăcea însă începutul de primăvară din mine, sunetul ploii mi se părea tandru şi cald, ca un solo de pian într-un studio de jazz, noaptea târziu, când clienţii nu mai ascultă, iar pianistul improvizează cu patimă. Trăiam simplitatea sublimă a clipei aceleia, cu ochii închişi, cu fruntea prinsă în palmele ce tresăreau uşor, aripi ale unui fluture mic şi obosit. Nu voiam să mă gândesc la nimic, lăsam ploaia să-mi spele sufletul de toate răutăţile trecutului şi-mi doream parcă să nu se mai termine, să pot sta acolo, afară, la nesfârşit. Chiar dacă atunci încă n-o ştiam, iubeam din nou. Ploaia, primăvara şi pe tine.
Pornisem pe aleile strâmte ale Oraşului. Un oraş străin, care să ne primească pe amândouă, să ne adăpostească dragostea ca într-un cocon preţios, să ne lase, înăuntru, să ne creştem aripi de pasiune împărtăşită. La capătul unei străduţe înguste, în care de-abia încăpeam amândouă, una lângă alta, ai zărit apa curgând tare printr-un burlan vechi, oprit la jumătatea zidului acoperit cu muşchi. Mi-ai aruncat o privire, una singură, şi am ştiut ce vrei. Cu ochii la tine, tremurând dinainte, am făcut un pas înapoi, intrând sub şuvoiul de apă. Era rece. Am ţipat scurt, în timp ce apa mi se scurgea din creştetul capului, pe umeri, pe sâni, lipind de mine tricoul subţire, alb. Am vrut să ies de sub apă, dar m-ai împins la loc, în zidul umed, şi ai păşit lângă mine. Ne-am sărutat, tu icneai primind apa rece în plină faţă, eu îţi culegeam respiraţiile şuierate cu buzele fremătând de dorinţă. Mi-am lăsat capul pe spate, abandonându-mă. M-ai muşcat uşor, uşor, sorbind de pe mine apa ploii aceleia care ne spăla pe amândouă. De tot, de toţi, de toate. Am gemut surd când mi-ai atins clavicula cu buzele, am ţipat când ai muşcat locul, lingându-l apoi uşor, netezindu-l, pregătindu-l pentru următoarea muşcătură. Eram ude până la piele, dar ieşeau aburi din noi, căldura trupurilor, venind dinăuntru, se făcea simţită şi în respiraţia scurtă, şuierătoare. Ne doream, nimeni şi nimic nu mai putea să ne oprească. Mi-ai muşcat sfârcurile tari prin tricoul ud, apoi l-ai ridicat şi le-ai supt tare, adânc, cu furie aproape. Am urlat, de durere şi de plăcere, de plăcere şi de durere. Ţi-am tras capul pe sânii mei, mai aproape, mai aproape, şi tu i-ai supt, i-ai muşcat, ai tras de ei cu dinţii. Eu ţipam din ce în ce mai tare, zvârcolindu-mă. Aş fi fugit, dar parcă aş fi stat. Voiam mai mult, ştiam că ai să-mi dai mai mult. Mi-ai strecurat o mână sub fusta udă, grea de apă, şi mi-ai tras într-o parte chiloţii, uzi şi ei, dar calzi, ca mine. Mi-ai atins cu un deget clitorisul. Am ţipat, aveai mâna atât de rece! "Ssst, mi-ai spus, o să fie bine..." M-am deschis uşor, te-am lăsat să intri în pizda mea fierbinte. Mi-am ţinut respiraţie, simţindu-ţi degetele în mine, mişcându-se, chinuindu-mă. Dulce chin... Mi-ai ridicat fusta, m-ai pus să o ţin eu şi să desfac picioarele mai tare. Încercam să mă uit în jos, să văd ce-mi faci, dar nu m-ai lăsat. "Închide ochii, mi-ai zis, şi sprijină-ţi capul de zid" Aşa am făcut, simţeam muşchiul moale sub ceafă, ploaia continua să curgă asupră-ne şi mi-am ţinut respiraţia. M-ai pătruns cu limba, scurt întâi, furat parcă, doar un pic, la intrare. Am icnit şi am încercat să-ţi trag capul mai aproape, în mine. "Fii cuminte, stai nemişcată, lasă-mă pe mine", mi-ai şoptit, neauzit aproape. Şi ai început să mă lingi iar, adânc, în pizdă, ieşind, intrând, chinuindu-mi clitorisul cu un vârf de limbă rătăcit pe el din când în când. Nu mai puteam, eram atât de aproape de mica moarte, acolo, în ploaia rece, pe strada pierdută din Oraşul nostru. M-ai simţit tremurând, mi-ai prins clitorisul între dinţi şi ţi-ai înfipt adânc degetele în mine. Am ţipat ascuţit, lăsând plăcerea să mă cuprindă în valuri, scurgându-mă toată pe tine şi cu tine, jos, lângă zid. Tremurând, ţi-am luat capul în palme şi te-am sărutat. Miroseai a primăvară, a ploaie, a mine. A iubire.
